Toma Caragiu și cei 300.000 de lei ascunși în cărți. O poveste pe care România nu ar trebui să o uite
Pe 4 martie 1977, România pierdea într-o clipă unul dintre cei mai mari actori ai săi. Toma Caragiu a murit la 52 de ani sub dărâmăturile blocului Continental, încercând să fugă pe scări împreună cu regizorul Alexandru Bocăneț. Scările s-au prăbușit. Niciunul dintre ei nu a mai apucat să iasă.
Ce m-a lovit când am citit povestea lui nu a fost doar tragedia în sine. A fost ce au găsit apropiații după: 300.000 de lei ascunși între paginile cărților din bibliotecă. Aproape în fiecare carte, câte o sumă de bani. O avere pentru acea vreme – echivalentul a patru mașini Dacia noi.
Apartamentul din blocul Continental a rămas aproape intact după cutremur. Paharele de pe masă erau la locul lor, biblioteca în picioare. Doar omul lipsea.
Un actor care jucase în 40 de filme, apăruse în peste 2.000 de spectacole pe scenă și participase la 36 de turnee în țară și străinătate – își ascundea economiile în cărți. Fără bancă, fără investiții, fără zgomot. Discret până la capăt. Cascadorul Vasile Popa, unul dintre cei care au aflat de descoperire, a povestit ulterior: „Săracul Toma Caragiu. Știți unde și-a ținut banii agonisiți de-o viață? În cărțile din bibliotecă. Aproape în fiecare carte ținea câte o sumă. În total vreo 300.000 de lei. Erau bani serioși în acele vremuri.”
Și apoi a adăugat ceva care m-a rămas cu mine: „Cine știe pentru ce pitise banii în cărți? A dus secretul ăsta cu el în mormânt.”
Mă gândesc uneori la oamenii ăștia – artiștii generației lor – și realizez cât de puțin știm despre ei cu adevărat. Știm rolurile, știm filmele, poate câte o anecdotă. Dar viețile lor reale, fricile lor, obiceiurile ciudate, micile secrete – astea dispar odată cu ei.
Toma Caragiu era cunoscut pentru umorul său. Colegii povestesc că nu aveai cum să nu râzi când era el prin preajmă, doar din mimică te făcea să cazi pe jos. Dar în ultimul său interviu, acordat revistei Flacăra cu un an înainte de tragedie, spunea ceva mult mai serios: „Comedia trebuie să aibă adresă. Să pună în țeapă. Să biciuiască moravuri, caractere, proaste deprinderi.” Nu râdea de oameni, spunea el. Râdea cu ei.
Trupul lui a fost găsit după patru zile sub dărâmături, strivit de o grindă. L-au recunoscut după ochelari. Părul îi albise.
A fost înmormântat pe 11 martie 1977 la Cimitirul Bellu. Avea 52 de ani și încă multe roluri de jucat.
România mai are puțini actori ca el. Și din păcate nici nu prea mai vorbim despre cei pe care i-a avut. Poate că ar trebui.