Sursă: Profit.ro
Am 51 de ani, o fiică de 19 ani care tocmai a intrat la facultate, un divorț încheiat și o viață pe care am reconstruit-o fără să-i spun astfel. Nu m-am trezit la cinci dimineața ca să meditez. Nu mi-am făcut un vision board. Nu mi-am notat în fiecare seară trei motive de recunoștință și nici nu mi-am „manifestat” noua existență. Am mers la serviciu, am crescut un copil, am plătit facturi, am luat decizii bune și proaste și am continuat.
Acum, când lucrurile încep să se așeze, descopăr că nu mi se permite pur și simplu să trăiesc. Ar trebui să folosesc această nouă etapă pentru a mă reinventa. Aș putea să-mi schimb corpul, obiceiurile, cariera, relațiile, felul în care gândesc și, desigur, diminețile. Aș putea deveni „cea mai bună versiune a mea”. Expresia aceasta mă neliniștește. Ce facem cu toate versiunile anterioare, cele care au dus greul? Le concediem pentru lipsă de performanță?
Acesta este un fragment din articol. Textul integral a fost publicat de Profit.ro, care deține drepturile asupra conținutului.