Lipsa medicamentelor nu mai este un fenomen nou în România, ci o experiență repetitivă care afectează direct viața pacienților. În astfel de situații, discuția publică se concentrează adesea pe identificarea vinovaților, în loc de găsirea unor soluții practice. Importul paralel de medicamente, un mecanism legal utilizat de ani de zile în piața europeană, poate fi o soluție pentru reducerea rapidă a efectelor unei discontinuități. Acest mecanism permite aducerea în România a unor medicamente autorizate și disponibile în alte state membre, atunci când produsul lipsește temporar de pe piața locală și sunt îndeplinite condițiile legale de similitudine și control.
Importul paralel de medicamente nu este un artificiu sau o zonă gri, ci un mecanism legal, folosit de ani de zile în piața unică, tocmai pentru că sistemele europene au fost construite și pentru astfel de situații. Potrivit experților, existența soluției nu garantează că ea ajunge la timp la pacient, din cauza procedurilor administrative complexe și a etapelor de etichetare și punere pe piață. În sănătate, diferența dintre „există o posibilitate” și „medicamentul ajunge efectiv la timp” înseamnă continuitatea tratamentului sau întreruperea lui, cu repercusiuni directe asupra pacienților. Importurile paralele nu pot înlocui canalele consacrate de aprovizionare și distribuție, dar pot acoperi goluri importante pentru pacienți și pentru stat, mai ales când medicamentul există în altă parte în UE, dar nu ajunge suficient de repede în România.
Contextul european este relevant în acest caz, deoarece piața unică a fost construită pentru a facilita libera circulație a mărfurilor, inclusiv a medicamentelor. În acest sens, importul paralel de medicamente este o soluție practică, care poate fi utilizată pentru a reduce disparitățile în aprovizionarea cu medicamente între statele membre. La nivelul Uniunii Europene, există aproximativ 4.000 de molecule utilizate uzual în cele 27 de state membre, ceea ce face ca importul paralel să fie o soluție necesară pentru a asigura accesul la medicamente pentru toți pacienții.
Impactul lipsei de medicamente asupra pacienților și a sistemului de sănătate este semnificativ. Pentru pacienții cu diabet, afecțiuni oncologice sau neurologice, lipsa poate însemna schimbarea terapiei, reluarea ajustării tratamentului, stres clinic și costuri suplimentare în sistem. Decizia de utilizare a importului paralel ar trebui să răspundă întrebării-cheie: „Cum rezolvăm urgent nevoia pacienților – în caz de penurie și discontinuitate, în condiții de eficiență bugetară și decontare echitabilă?” Utilizarea importului paralel de medicamente poate fi o soluție pentru a reduce aceste consecințe negative și a asigura accesul la medicamente pentru toți pacienții.