România, Bulgaria și Grecia sunt țările cu cele mai ridicate niveluri de risc de sărăcie sau excluziune socială din Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat. Anul trecut, 92,7 milioane de persoane din UE erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce reprezintă 20,9% din populația blocului comunitar. Această cifră este în scădere cu 600.000 de persoane comparativ cu situația din 2024. În România, 27,4% din populație este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, situându-se pe locul al treilea în UE, după Bulgaria și Grecia.
Datele Eurostat arată că riscul de sărăcie și excluziune socială variază semnificativ în funcție de grupa de vârstă și sex. La nivelul UE, riscul de sărăcie și excluziune socială a fost mai mare pentru femei decât pentru bărbați, cu o pondere de 21,9% față de 19,8%. De asemenea, tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani au cel mai mare risc de sărăcie sau excluziune socială, de 26,3%. În schimb, adulții cu vârsta de 65 de ani sau peste au cel mai mic risc, de 18,8%. În ceea ce privește gospodăriile cu copii dependenți, peste o cincime din populația UE este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială.
Contextul economic și social al UE este complex și influențează semnificativ nivelul de sărăcie și excluziune socială. Criza economică și pandemia COVID-19 au avut un impact puternic asupra economiilor europene, determinând o creștere a șomajului și a sărăciei. De asemenea, schimbările demografice și migrația au contribuit la modificarea structurii sociale și economice a UE. În acest context, este esențial ca statele membre să adopte politici și strategii eficiente pentru a reduce sărăcia și excluziunea socială.
Impactul sărăciei și excluziunii sociale asupra indivizilor și societății este semnificativ. Sărăcia și excluziunea socială pot determina o scădere a calității vieții, a sănătății și a oportunităților de educație și angajare. De asemenea, pot contribui la creșterea inegalităților sociale și economice, ceea ce poate avea consecințe negative asupra coeziunii sociale și a stabilității politice. Prin urmare, este necesar ca autoritățile să ia măsuri concrete pentru a reduce sărăcia și excluziunea socială, prin politici și programe de incluziune socială, educație și formare profesională.
În România, autoritățile au lansat programe și politici pentru a reduce sărăcia și excluziunea socială, cum ar fi Programul Național de Dezvoltare Rurală și Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime. De asemenea, organizațiile non-guvernamentale și societatea civilă joacă un rol important în abordarea sărăciei și excluziunii sociale, prin proiecte și programe de asistență socială și incluziune.