Vladimir Tismăneanu, un cunoscut politolog român, a avut o schimbare radicală de atitudine față de fostul președinte Ion Iliescu. În 2004, Tismăneanu a publicat un volum de dialoguri cu Iliescu, intitulat „Marele Șoc din finalul unui secol trecut. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu”. La acea vreme, Tismăneanu părea să aibă o atitudine neutră sau chiar pozitivă față de Iliescu. Cu toate acestea, în 2015, Tismăneanu a cerut public „dispariția” lui Iliescu, ceea ce a fost văzut ca o schimbare radicală de atitudine. Acest lucru a fost comentat de Dorin Tudoran, un poet și publicist român, care a afirmat că Tismăneanu cunoștea aceleași informații despre Iliescu atât în 2004, cât și în 2015.
Dorin Tudoran a declarat într-un podcast că a avut câteva neliniști cu privire la volumul de dialoguri între Tismăneanu și Iliescu, inclusiv faptul că Tismăneanu nu era o structură gen Oriana Fallaci și că Iliescu l-ar fi putut domina pe Tismăneanu. De asemenea, Tudoran a menționat că a primit un telefon de la consilierul lui Iliescu, A. I. Zăinescu, care i-a cerut să vorbească cu Tismăneanu și să-l facă să înțeleagă că Iliescu are și alte lucruri de făcut. Tudoran a refuzat să se implice în această discuție și a considerat că „rugămintea care există” trebuia transmisă lui Tismăneanu direct. În urma publicării volumului, Grupul pentru Dialog Social l-a expulzat pe Tismăneanu din Consiliul Consultativ al revistei „22”, o măsură pe care Tudoran a considerat-o aberantă.
Contextul în care s-a desfășurat această schimbare de atitudine a lui Tismăneanu față de Iliescu este relevant pentru înțelegerea evenimentelor. În anii 2000, România era într-un proces de tranziție democratică, iar figura lui Iliescu era încă o parte importantă a scenei politice. Publicarea volumului de dialoguri între Tismăneanu și Iliescu a fost văzută ca o încercare de a înțelege mai bine figura lui Iliescu și de a oferi o perspectivă asupra evenimentelor din România. Cu toate acestea, schimbarea de atitudine a lui Tismăneanu față de Iliescu în 2015 a fost văzută ca o reacție la presiunile publice și la evoluția evenimentelor din România.
Impactul acestei schimbări de atitudine a lui Tismăneanu față de Iliescu a fost semnificativ, atât în ceea ce privește imaginea lui Tismăneanu, cât și în ceea ce privește percepția publică asupra lui Iliescu. Tismăneanu a fost văzut ca o figură care a cedat presiunilor publice și care a schimbat radical atitudinea față de o figură politică. În același timp, Iliescu a fost văzut ca o figură care a fost supusă unor critici severe și care a fost „dată afară” de o parte a societății românești. Această schimbare de atitudine a lui Tismăneanu față de Iliescu a fost văzută ca o reflectare a evoluției evenimentelor din România și a modului în care percepția publică asupra unor figuri politice poate să se schimbe în timp.
Perspectivele asupra acestei schimbări de atitudine a lui Tismăneanu față de Iliescu sunt diverse și complexe. Unii consideră că Tismăneanu a avut dreptate să schimbe atitudinea față de Iliescu, având în vedere evoluția evenimentelor din România și criticile aduse lui Iliescu. Alții consideră că Tismăneanu a cedat presiunilor publice și că a schimbat atitudinea față de Iliescu în mod necorect. Indiferent de perspectivă, este clar că această schimbare de atitudine a lui Tismăneanu față de Iliescu a fost un eveniment semnificativ în peisajul politic și social din România.