Sursă: Ziarul Financiar
Există o masă la Hanu’ lui Manuc la care s-a semnat, în 1812, Pacea de la Bucureşti. Tratatul care a pus capăt războiului ruso-turc şi a trasat, pentru câteva decenii, soarta sud-estului Europei. Oamenii care au semnat documentul acela au mâncat, probabil, stufat de miel şi au băut vin din acelaşi ulcior de lut cu care hanul îşi servea în mod curent oaspeţii. Nu ştiau că fac istorie.
Două secole mai târziu, pe aceeaşi Stradă Franceză, restaurantul serveşte miel caramelizat şi musaca într-o curte cu arcade care a văzut negustori, căruţaşi, diplomaţi, ofiţeri şi simpli trecători. Locul s-a schimbat foarte puţin. Lumea din jur, enorm. Şi totuşi oamenii continuă să aleagă locuri ca acesta. Motivul e mai simplu şi mai greu de fabricat decât orice concept: nostalgia.
Conform GWI (Global Web Index), generaţia Z este astăzi cea mai nostalgică generaţie din ultimele decenii: 15% preferă să se gândească la trecut mai degrabă decât la viitor, iar 37% se declară nostalgici faţă de anii ‘90, o decadă în care mulţi dintre ei nici nu se născuseră. Cercetătorii explică fenomenul simplu: oamenii trăiesc emoţional epoci pe care nu le-au trăit direct, prin muzică, estetică şi poveşti moştenite din generaţii anterioare. Raportul Edelman Trust and Authenticity Barometer din 2026, care a chestionat 31.000 de consumatori din 17 ţări, arată că 76% asociază brandurile cu rădăcini istorice cu un nivel mai ridicat de încredere, iar cele cu peste 20 de ani de tradiţie care îşi invocă activ propria istorie sunt percepute semnificativ mai credibile decât cele care nu o fac.
Acesta este un fragment din articol. Textul integral a fost publicat de Ziarul Financiar, care deține drepturile asupra conținutului.