Sursă: Ziarul Financiar
Cea mai mare greşeală pe care o poate face un manager cu Generaţia Z este să pornească de la întrebarea „Cum îi fac să se adapteze la organizaţia noastră?”. Mai util este să ne întrebăm ce ne arată comportamentul lor despre lucrurile din organizaţii care nu mai funcţionează.
Despre cei mai tineri angajaţi se spune că nu au răbdare, vor promovări prea repede, nu acceptă autoritatea, pun viaţa personală înaintea carierei şi pleacă prea uşor. Unele observaţii descriu comportamente reale. Problema apare când devin explicaţii. Un angajat care întreabă „de ce?” nu respinge neapărat autoritatea, ci poate respinge o autoritate care nu se explică. Cel care vrea flexibilitate nu refuză neapărat munca, ci un sistem în care prezenţa este confundată cu performanţa. Iar cineva care pleacă după doi ani poate pur şi simplu să nu mai vadă un motiv suficient de bun pentru a rămâne.
Generaţia Z nu obligă organizaţiile să inventeze un management complet nou. Le obligă să explice mai bine de ce funcţionează aşa cum funcţionează. Studiul RoCoach privind starea de bine a angajaţilor din România în 2025 arată că tinerii se regăsesc mai frecvent decât generaţiile mature în zona de wellbeing excelent, dar resimt mai intens impactul tehnologiei şi dificultatea de a păstra echilibrul dintre muncă şi viaţa personală. Motivaţia lor este legată în primul rând de salariu şi beneficii, dar şi de respectul echipei. Nu avem, aşadar, o generaţie dezinteresată de muncă, ci una care negociază mai devreme şi mai explicit condiţiile în care este dispusă să muncească.
Acesta este un fragment din articol. Textul integral a fost publicat de Ziarul Financiar, care deține drepturile asupra conținutului.